Uneori când suntem mici avem impresia că nu putem crește destul de repede! Iar când suntem mari ne-am fi dorit să ne fi bucurat mai mult de ce ne-a dat copilăria.
Oamenii mari stau în case și se duc la lucru, însă câți dintre noi mai știm să ne jucăm?
Amintirile cu bunica și bunicul sunt ceva vom prețui pentru tot restul vieții.
De multe ori poate fi dificil să găsim ceva distractive de făcut pentru cei mici, fiind atât de obișnuiți cu tehnologii avansate și cu tot felul de activități. Noi însă, am vrea să vă povestim despre doi frați care s-au jucat împreună în Ograda bunicilor.
– Ioana, hai grăbește-te! O să întârziem la bunica!
Andrei o luă înaintea surioarei sale bucuros, zburdând și țopăind. Deschise poarta și sări în brațele bunicii care îl aștepta lângă grădină, apoi îl îmbrățișă pe bunicul. Ioana ajunse și ea, iar fratele ei o ajută cu bagajul, minunându-se de frumusețile și bunătățile din ogradă.
– V-au luat-o copiii înainte, zise bunica veselă către părinții care se apropiau din urmă. Avem treabă de făcut și lucruri de descoperit, continuă aceasta.
Ograda era ca un ținut fermecat – căsuța bunicilor parcă era un palat magic, grădina colorată-n flori și escaladată de iederă era mângâiată de aripi de fluturi și albine harnice, iar în jur se auzeau vorbele animăluțelor. Parfumul legumelor și al florilor te îndulcea și te trimitea cu gândul la labirinturile din jurul castelelor regești.
– Haide, Andrei, să descoperim ce se ascunde în ogradă!
– Ce idee bună ai, Ioana! Să ne întrecem!
Drumul prin Ogradă parcă era plin cu noi aventuri pe care copiii de-abia așteptau să le descopere!
De-o parte și de alta a drumului împovărat cu flori, de unde puteai simți miros de vară și de copilărie se auzeau zumzetul albinelor, liniștea căldurii și vocile cristaline ale Ioanei și a lui Andrei.
Polenul era îngânat de lătratul câinilor care dădeau jucăuș din coadă, sărind, țopăind, cât se jucau cu copiii. Doar animalele domestice păreau ceva mai liniștite. Chiar așa! Voi știți care sunt animalele domestice? Găina, rața, porcul, văcuța și multe, multe altele.
Iată, deci, un prilej excelent să le descoperim alături de Andrei și Ioana!
Cât cei mari erau la treabă, copiii s-au provocat la un joc pentru a descoperi ce se ascunde prin ogradă.
– Ioana, știi ce cred eu? Cred ca sunt forme geometrice în toate lucrurile din ogradă! Soarele este un cerc, casa bunicilor este un dreptunghi, iar brazii parcă au formă de triunghi!
– Andrei, ai dreptate! Uite, perna bunicii este un romb, iar picăturile de rouă sunt cercuri micuțe!
– Haide să ne jucăm “Ograda”, pentru a vedea ce forme și ce animăluțe mai găsim!
Povestea începe cu cei doi micuți, Ioana și Andrei, care au pornit împreună cu părinții la casa bunicilor unde își vor petrece vacanța.
